Vârsta potrivită pentru a deveni mamă. S-ar putea ca ”mai târziu” să fie prea târziu. Sfatul medicului

Românii aleg să devină părinţi tot mai târziu. În ultimii 25 de ani, vârsta medie la care o româncă naşte primul copil a urcat de la 22 de ani la 27 de ani, în mediul urban fiind de 28 de ani. Specialistul nostru în reproducere umană asistată, medicul ginecolog Chadi Muheidli, atrage atenţia că riscul major al întârzierii sarcinii este chiar imposibilitatea de a mai face un copil.

Ideisanatoase.ro: Care este vârsta potrivită pentru a face un copil?

Dr. Chadi Muheidli (foto): “Când vrea Dumnezeu”, este o vorbă din popor. Nici pe departe aplicabilă în contextul în care cuplurile pot decide singure când este momentul oportun. Trebuie să ţină cont însă de curbele de fertilitate pe care le are femeia, dar şi de predispoziţia la infertilitate a bărbatului. Perioada optimă, biologic vorbind, este cuprinsă între 20 şi 35 de ani. Eu aş recomanda chiar până la 30, 32 de ani. Peste această vârstă, intervin o serie de argumente contra, dar şi de riscuri pentru mamă şi copil.  În cel mai simplu mod spus, după 35 de ani şansele încep să scadă, iar după 40 de ani, se prăbuşesc dramatic. Odată cu creşterea vârstei maternităţii, a crescut şi rata de anomalii fetale şi complicaţii din perioada sarcinii. Dacă ar fi să judecăm în termen de previziune, se poate ajunge ca unul din trei cupluri să aibă probleme de concepţie şi din motive de amânare a sarcinii. În acest moment, un sfert dintre cupluri se confruntă cu probleme de fertilitate.

Remarcăm aşadar o creştere a vârstei medii la care femeile aduc pe lume un copil. Care ar fi motivele?

Îmi place să cred că toate femeile vor să fie mame, iar dacă nu este aşa, oricum noi ne adresăm celor care o fac. Între dorinţă şi materializarea ei, dacă nu vorbim despre probleme de fertilitate, intervin câțiva factori. Femeile vor o carieră, siguranţă financiară şi abia apoi se gândesc să facă şi un copil. Emoţional, multe persoane, bărbaţi şi femei deopotrivă, nu sunt pregătite pentru responsabilitate, angajament şi schimbarea stilulului de viaţă, inevitabil în contextul în care apare un copil. În acest context, nu e demirare, că noi, medicii, alegem să le spunem pacientelor noastre să nu mai aştepte atât de mult.

Bărbații au şi ei limitări biologice?

La bărbaţi se întâmplă altceva: fie fug de responsabilitate, fie au probleme tot mai serioase de fertilitate. Primul este un argument emoţional cu care lucrează psihologul, iar al doilea, ţine de educaţia şi de grija fiecăruia. În termeni biologici, riscurile se dublează odată cu înaintarea în vârstă a părinţilor. Complicaţiile privind sănătatea micuţilor sunt remarcate atunci când bărbatul şi femeia au peste 40 de ani. Există studii care afirmă că riscul de autism creşte de 6 ori în cazul în care partenerul depăşeşte această vârstă, fără să se demonstreze o legătură cu vârsta mamei.

Există şi riscuri emoţionale în cazul în care alegem să devenim părinţi la o vârstă ceva mai înaintă?

Cresterea unui copil este, în opinia mea, cea mai importantă şi grea responsabilitate. O spun, probabil, şi în calitate de părinte. Pare un lucru pozitiv să naşti un copil după 35 de ani pentru că ai maturitatea necesară. Problema este că, atunci când are cea mai mare nevoie de tine, în adolescenţă, eşti trecut de 45-50 de ani, iar fractura între generaţii este inevitabilă. În plus, părinţii se gândesc la securitatea financiară. Să zicem că la 35-40 de ani, suntem în putere, dar ce facem atunci când copilul nostru va fi student, iar noi pensionari sau aproape de pensie? Puţin probabil că îl vom putea ajuta aşa cum am fi făcut-o la 45-50 de ani. Dezavantajul major este că aceşti copii riscă să îşi piardă mai devreme părinţii. În plus, pentru o femeie, odată cu vârsta, pot exista o serie de provocări: oboseală crescută, boli mai frecvente şi chiar riscul, aşa cum spuneam, de a naşte un copil cu malformaţii congenitale. Totuşi, cea mai mare provocare este nivelul de fertilitate.

Care ar mai fi soluţiile în cazul în care ajungem la o problemă de fertilitate din cauza vârstei?

3 din 10 femei care apelează la fertilizarea in vitro reuşesc să dea naştere unui copil, iar la cele peste 40 de ani, raportul este de 1 la 10. Eu recomand totuşi ca fertilizarea in vitro să fie acea şansă data femeilor de până la 39-40 de ani, care nu au reuşit să rămână însărcinate pe cale naturală. Nicidecum nu este recomandabil ca procedura să fie privită ca o alternativă la amânarea deciziei de a avea un copil. După 40 de ani avem două soluţii: ovocitele donate, procedură nereglementată la noi şi crioprezervarea ovulelor, indisponibilă în acest moment. Primul copil conceput dintr-un ovul congelat s-a năcut în 1968, iar de atunci se estimează că în lume s-au născut 300 de copii prin această procedură, aplicată cu precădere în Italia.